31 Dec 2007
by o picăturăin diverse
El si ea si-au dat intalnire in piata Sfatului. Nu era nimic programat, doar o intamplare. O usa s-a deschis. Ea intra, el iesea. S-au privit, s-au recunosc. Intr-o secunda, cei 15 ani traiti unul alaturi de celalalt le-au luminat privirea. O adierea de vant le-a maturat surasul. Nu se gandeau ca-s ei. CAnd s-au dezmeticit ,intr-un final, s-au salutat in gand. Ca doi straini care se vad pentru prima data, ca doi simpli trecatori pe strada vietii. Pacat! Putea fi mai frumos.
31 Dec 2007
by o picăturăin diverse
Eu sunt deja in 2008. Hihihihihi. De ce?Cum si in ce fel? De aia, pentru ca asa vreau eu.Si cand eu vreau ceva…pai asa e. CUM VREAU EU. Mai sunt ceva ore si eu inca nu stiu unde o sa petrec trecerea dintre ani. LOOOOOOL. Ce ma amuza asta cu trecerea dintre ani. Inca un motiv sa bem pana nu mai vedem in fata ochilor, sa mancam ca porcii si sa ne bubuim creierii pe pereti cu petarde. Deci eu am zis…sunt deja in 2008 si va urez LA MULTI ANI. Acum astept sa intrati si voi in noul an. Sa va puneti chiloti rosii, niste bani in buzunar, sa va pupati sub crenguta de vasc si eu zic sa luati un pahar de ceva tare in mana ca sa fiti veseli tot anul. Ca de tristi m-am saturat!!! Va poooop dulce. LA MULTI ANI!
29 Dec 2007
by o picăturăin diverse
Depresia. Cica-i o afectiune psihica, caracterizata printr-o perturbare serioasa a echilibrului emotional si o diminuare considerabila a calitatii vietii, pe o perioada lunga de timp. Abureli!Numai ca aburelile astea au curprins un numar tot mai mare de oameni din jurul meu. Fie ca-si dau seama, fie ca nu. Fie ca e vorba de o perioada mai lunga, fie ca nu. Am trecut si eu prin asta (probabil mai mult ca sa vad cum e 
). Motiv real…nu cred ca am avut. Cred ca mai degraba m-am complacut in starea in care eram. Dupa vreo juma de an sau mai mult a rasarit soarele. Fara sa-mi dau seama de unde a venit starea de bine. Inca ma mai intreb ce s-a intamplat. In continuare toate merg prost si parca-i din ce in ce mai rau, dar…nu disper si zambesc 
Dar ce ma fac cu restul??? Unii au motive serioase, iar altii cred ca inca le mai cauta. Nu le e bine, dar parca nici nu incearca. Cum pot oare sa-i ajut si ce sa le spun? Tinand cont de ce-am scris mai sus, probabil ar terbui sa las timpul sa le rezolve pe toate. Dar deja timpul isi cam face de cap.
28 Dec 2007
by o picăturăin diverse
Nu-mi omori visul, te rog! N-am nicio alta dorinta decat sa-l lasi in pace sa isi traiasca viata. E la început. E mic, dar se dezvolta. E un vis nascut din necunoscut. A venit pe lume in cel mai bun moment. S-a nascut sa ma salveze si sa-mi dea viata.Sa-mi dea aripi sa ma ridic…si sa zbor, sa zambesc si sa iert. S-a nascut pentru mine si-mi da speranta. E un vis simplu. E ca oricare altul, dar de neuitat.
Nu-mi omori visul, te rog! Stiu ca nu-ti doresti asta, dar s-ar putea s-o faci. Din graba, din ignorata, din nepasare! S-ar putea sa uiti de el, sa uiti ca exista si sa-l calci in picioare. Sa-l zdrobesti fara mila. O sa-ti cauti apoi o scuza, una oarecare. Ca nu ti-ai dat seama, ca s-a intamplat. Dar pentru mine e important si vreau sa ai rabdare, sa nu-l omori.
(mesaj special)
Previous Older Entries
RSS