29 Feb 2008
by o picăturăin diverse
Miau-miau. Deschid un ochi, era cam nouă ÅŸi ceva dimineaÅ£a. Afară era multă zăpadă ÅŸi eu tocmai primisem un mesaj. “Dormi?”-de la un număr necunoscut. Răspund repede până nu-i vine vreo idee să mă sune: “Da” ÃŽncerc să mă culc nepăsătoare la loc, dar mă mănâncă curiozitatea. “De ce?”, întreb în cel mai scurt timp. ÃŽncă nu ÅŸtiam cine e, dar trebuia să fie cineva cunoscut(am prostul obicei ca, la nervi, să mai ÅŸterg numere din telefon). “Păi, eu ÅŸi ….mergem la munte ÅŸi mă gândeam că poate vrei să vii cu noi.” Ok, acum ÅŸtiu cine e, iar el ÅŸtie foarte bine cât de mult vreau să merg la munte. Mă ridic din pat ÅŸi mă gândesc: Sămergsănumergmaenervatfoartetareultimadatăcândamvorbitacumdecenaibamăsunăsămerglamunte,mărog! “Ok, când plecăm, cât stăm, unde mergem?” Vine ÅŸi răspunsul: “La 12, ne întoarcem pe seară, unde vrem.” Sună bine! Mă duc la duÅŸ, ies din duÅŸ, mă îmbrac mai gros ÅŸi sunt gata. Iupiiiii, mă duc la munte.
P.S: Acum…vreau la mare. Am fost suficient de subtilă? Åži nu, nu vreau să primesc mesajul de la aceeaÅŸi persoană. 
28 Feb 2008
by o picăturăin diverse
Tu…să fii aÅŸa cum te-am cunoscut. Eu…să fiu altfel decât m-ai cunoscut. Să zâmbesc tot timpul, pentru că zâmbesc frumos. Să vorbeÅŸti mai mult, pentru că spui lucruri frumoase. Să nu conteze că vrei să uiÅ£i de lume, să nu conteze că m-am săturat de vise. Să nu simt presiunea, iar tu să nu pui presiune. Să vedem marea aÅŸa cum am promis ÅŸi să învăţ să zbor. Să te Å£in în braÅ£e ÅŸi să uiÅ£i de tot, să mă săruÅ£i pe umăr. Să-mi povesteÅŸti de focă ÅŸi să vorbim de-ai mei pitici. Să nu fii trist, să nu fiu tristă.
27 Feb 2008
by o picăturăin diverse
Ne-am întâlnit întâmplător. Era într-o duminică de decembrie ÅŸi în BucureÅŸti ningea pentru prima dată, dacă nu mă înÅŸel. Mă uitam pe geam, beam o cafea ÅŸi din când în când mai citeam bloguri. Am dat din întâmplare de pagina lui. Scria frumos, în ziua aia scria despre zăpadă. N-am vrut să ies fără să-i las un mesaj. Din motive încă necunoscute, m-a invitat să-i scriu pe blog (habar n-aveam ce înseamnă asta, eu abia scriam pe al meu). Fără să mă gândesc prea mult, am dat accept. Am vrut totuÅŸi să mă scuz ÅŸi să-i explic că nu are rost: “eu n-am talent ÅŸi-Å£i stric locul”. A insistat ÅŸi am intrat în vorbă…vreo lună. Zi ÅŸi noapte. Cam de atunci ascult ÅŸi muzică, multă, multă muzică. La muncă, acasă, pe unde mă duc am foldere pline de muzică. ÃŽnainte îmi dădea în fiecare zi, iar când mai dispărea eram pustie. Fără muzică, fără voie bună, fără vise. M-a prins într-un moment în care eram în cădere liberă. Poate spun lucruri mari, dar într-o oarecare măsură m-a învăţat să respir, să nu mă înec ÅŸi, ÅŸtie el mai bine, m-a făcut să visez. Cu timpul, fără să aibă cea mai mică idee, m-a ridicat ÅŸi mi-a dat aripi, de la distanţă, mare distanţă. De atunci, la mine-n listă a apărut ÅŸi Blog fumu. ÃŽl citesc în fiecare zi sau de mai multe ori pe zi, depinde de inspiraÅ£ia domnului. Câteodată scrie frumos, câteodată habar n-am despre ce vorbeÅŸte. Dar el rămâne în continuare omul cu muzica. Sper să nu mai dispară prea curând.
26 Feb 2008
by o picăturăin diverse
Azi vă dăruiesc o floare…
ÅŸi o melodie…
Zâmbiţi, vă rog!
25 Feb 2008
by o picăturăin diverse
Azi îmi place ce văd în oglindă. Zâmbet, cearcăne ceva mai mici, păr nu chiar atât de ciufulit. Totuşi, azi trebuia să dorm muuuuuuult. Aşa îmi pusesem în cap, iar alarma de la telefon trebuia să mă trezească la 3. Dar cum nici măcar organismul nu ascultă de mine, m-am trezit la 10. Mi-am băut cafeaua (făcută de mama), m-am postat pe balcon, la soare, şi m-am încărcat cu energie pentru toată ziua. O zi perfectă, până acum, dar în curând plec la muncă. Shit!
show_81a96a077b4bd1(448, 46);
Previous Older Entries
RSS
