La mare depărtare de…

Miau-miau. Deschid un ochi, era cam nouă şi ceva dimineaţa. Afară era multă zăpadă şi eu tocmai primisem un mesaj. “Dormi?”-de la un număr necunoscut. Răspund repede până nu-i vine vreo idee să mă sune: “Da” Încerc să mă culc nepăsătoare la loc, dar mă mănâncă curiozitatea. “De ce?”, întreb în cel mai scurt timp. Încă nu ştiam cine e, dar trebuia să fie cineva cunoscut(am prostul obicei ca, la nervi, să mai şterg numere din telefon). “Păi, eu şi ….mergem la munte şi mă gândeam că poate vrei să vii cu noi.” Ok, acum ştiu cine e, iar el ştie foarte bine cât de mult vreau să merg la munte. Mă ridic din pat şi mă gândesc: Sămergsănumergmaenervatfoartetareultimadatăcândamvorbitacumdecenaibamăsunăsămerglamunte,mărog! “Ok, când plecăm, cât stăm, unde mergem?” Vine şi răspunsul: “La 12, ne întoarcem pe seară, unde vrem.” Sună bine! Mă duc la duş, ies din duş, mă îmbrac mai gros şi sunt gata. Iupiiiii, mă duc la munte.

P.S: Acum…vreau la mare. Am fost suficient de subtilă? Şi nu, nu vreau să primesc mesajul de la aceeaşi persoană. :D

Previous Next

Leave a Reply