Omul cu muzica
27 Feb 2008 2 Comments
in diverse
Ne-am întâlnit întâmplător. Era într-o duminică de decembrie şi în Bucureşti ningea pentru prima dată, dacă nu mă înşel. Mă uitam pe geam, beam o cafea şi din când în când mai citeam bloguri. Am dat din întâmplare de pagina lui. Scria frumos, în ziua aia scria despre zăpadă. N-am vrut să ies fără să-i las un mesaj. Din motive încă necunoscute, m-a invitat să-i scriu pe blog (habar n-aveam ce înseamnă asta, eu abia scriam pe al meu). Fără să mă gândesc prea mult, am dat accept. Am vrut totuşi să mă scuz şi să-i explic că nu are rost: “eu n-am talent şi-ţi stric locul”. A insistat şi am intrat în vorbă…vreo lună. Zi şi noapte. Cam de atunci ascult şi muzică, multă, multă muzică. La muncă, acasă, pe unde mă duc am foldere pline de muzică. Înainte îmi dădea în fiecare zi, iar când mai dispărea eram pustie. Fără muzică, fără voie bună, fără vise. M-a prins într-un moment în care eram în cădere liberă. Poate spun lucruri mari, dar într-o oarecare măsură m-a învăţat să respir, să nu mă înec şi, ştie el mai bine, m-a făcut să visez. Cu timpul, fără să aibă cea mai mică idee, m-a ridicat şi mi-a dat aripi, de la distanţă, mare distanţă. De atunci, la mine-n listă a apărut şi Blog fumu. Îl citesc în fiecare zi sau de mai multe ori pe zi, depinde de inspiraţia domnului. Câteodată scrie frumos, câteodată habar n-am despre ce vorbeşte. Dar el rămâne în continuare omul cu muzica. Sper să nu mai dispară prea curând.
2 Comments (+add yours?)
Leave a Reply
RSS
Feb 27, 2008 @ 10:35:00
we bow down to the special ones ! all hail you !:) >:D<
Feb 27, 2008 @ 22:16:00
kisses şi mulţumesc muuuuuuuuuuuuuultttttttttttt