31 Mar 2008
by o picăturăin diverse
luni dimineaţă. a început săptămâna iadului. încă e linişte. poate pentru că n-a aterizat bush încă sau poate pentru că n-am ieşit afară, în trafic, sau poate pentru că n-am deschis televizorul nici weekendul ăsta.
doar eu-s cam neliniÅŸtită, în rest…e bine. am visat urât ÅŸi mă cam doare capul. ÅŸi gâtul. să fie oare de la îngheÅ£ata de aseară? de gât zic. mă rog…o să-mi treacă mie. ÅŸi poate-mi trece ÅŸi feeling-ul ăsta idiot pe care-l am. nu ÅŸtiu de ce dar cred că sâmbătă voi fi incredibil de liniÅŸtită. poate ÅŸomeră. sau poate în spital cu apendicită. prefer prima variantă. n-aÅŸ vrea să vină lumea să mă viziteze în spital ÅŸi eu să fiu nemachiată 
)
31 Mar 2008
by o picăturăin diverse
e în vis. e în fiecare gând. şi îl simt în fiecare rând pe care-l scrie. vreau să dispară, dar imaginea lui e încă vie. se zice că ochii care nu se văd, se uită. pe dracu! eu nu mai cred. mă bazam pe asta şi uite că nu-i aşa. nu se uită! încă mai simt cum ăia doi ochi mă privesc. să-i ia naiba!
update: de fapt, cred că titlul postului trebuia să fie “te voi revedea” (ca-n cartea pe care tocmai am terminat-o), ca totul să fie ÅŸi mai patetic 
30 Mar 2008
by o picăturăin diverse
mai e mult până se-ntoarce diana aia veche? pe asta n-o mai suport.
26 Mar 2008
by o picăturăin diverse
plecasem la drum cu o imagine clară. nu avea cum să mă surprindă. ştiam deja prea multe despre el şi asta-mi dădea un pic de încredere. de la primele cuvinte mi-am dat seama că nu e chiar aşa. parcă citisem despre altcineva. vedeam un om trist, deşi trebuia să fie mai vesel. vedeam un om obosit, deşi trebuia să fie plin de energie. vedeam doi ochi care numai căprui nu erau, aşa cum ştiam eu. vedeam un om tăcut, deşi nu trebuia să fie deloc aşa. n-am fost dezamăgită sau ceva de genul, ci doar surprinsă. l-am mai văzut şi altă dată. la fel. acum citesc din nou despre el. acum e din nou vesel. oare am cunoscut pe altcineva? oare nu vorbim despre aceeaşi persoană?
show_de6a90649f155a(448, 46);
23 Mar 2008
by o picăturăin diverse
îmi lipsesc vacanÅ£ele la bunici, pe când eram copilă. total lipsită de griji, grăsuţă ÅŸi plină de zgârieturi. pe faţă ÅŸi-n genunchi. îmi lipsesc iernile când stăteam cocoÅ£aţă pe sobă ca pisicile ÅŸi mâncam covrigi. stăteam toată ziua în zăpadă ÅŸi intram în casă udă până la piele. îmi lipsesc orele petrecute în faÅ£a blocului ÅŸi jocurile alea tâmpite. mi-e dor să mai fac pe egoista ÅŸi de momentele acelea în care toÅ£i copiii se supărau pe mine că le stricam jocul doar pentru că EU pierdeam. mi-e dor de băiatul ăla care a stat câteva luni în blocul de vizavi ÅŸi-avea o mamă nebună. era blonduÅ£ ÅŸi-mi plăcea la nebunie. mă rog, de cine nu-mi plăcea mie la nebunie?!?! mi-e dor de anii de grădiniţă când mă păruiam cu roxana (parcă aÅŸa o chema, rus roxana). mi-e dor să mai aud clopoÅ£elul din primii ani de ÅŸcoală. îmi plăcea la ÅŸcoală, mai puÅ£in când venea vorba de teme. scriam cu orele. de fapt, de ce să nu recunosc acum, stăteam cu ochii pe pereÅ£i. pe pereÅ£i aveam tot felul de postere cu băieÅ£i frumoÅŸi. ÅŸi stăăăăteam ÅŸi visaaaaam până venea mama de la muncă. hmmm…atunci ieÅŸea cu scandal.
mi-e dor de zilele când mă băteam cu alex de dimineaţă până seara şi ne alergam cu mătura prin casă. sau cu umeraşele. depinde ce prindeam în mână.
mi-e dor de primul sărut ÅŸi de primul meu prieten. chiar…ce s-o fi întâmplat cu el? mi-e dor de generală, când chiuleam în draci. mi-e dor de profa de română, pe care o iubeam mult ÅŸi care vedea ceva în mine. nu ÅŸtiu ce. ea vedea ceva în toÅ£i. nu mi-e dor de diriga…de fapt, o urăsc. din cauza ei n-am învăţat niciodată franceză. m-a urmărit până când am terminat clasa a opta.
mi-e dor de verile când ne alergam cu apă pe holurile şcolii sau când făceam de serviciu pe şcoală şi nu intram la ore. mi-e dor de profa aia de fizică. avea cercei mari, mari şi părul creţ şi stăteam ş-o admiram la fiecare oră. la un moment dat a rămas însărcinată. n-am mai văzut-o de atunci.
mi-e dor ÅŸi de anii de liceu. sunt mai aproape, dar tot mi-e dor. atunci chiar n-aveam nicio treabă, nicio grijă. cel mai mult mi-e dor de vacanÅ£ele petrecute la mătuÅŸa. copiii erau mereu fericiÅ£i să mă vadă, să le mai povestesc una-alta. mi-e dor de claudia, de tatiana ÅŸi mai ÅŸtiu eu cum le chema… mi-e dor de băiatul ăla de la parter de care mi-a plăcut de când eram mică-mică, de când l-am văzut prima dată. mi-e dor de vremurile când îmi făceam codiÅ£e ca irina de la A.S.I.A. arătam ca naiba, dar ce conta. mi-e dor de ziua de 15 iunie 2003 ÅŸi de cei patru ani ÅŸi jumătate care au urmat. bine…mi-e dor doar cei patru ani, că restul n-a însemnat decât ceartă ÅŸi supărare ÅŸi ignoranţă.
mi-e dor de iernile când mergeam în fiecare weekend la schi sau de vara aceea când distanţa dintre mamaia şi costineşti parcă nu exista. mi-e dor de zilele când ne plimbam de nebuni prin bucureşti şi chiuleai de la şcoală.
mi-e dor de zilele şi nopţile când mă ţineai în braţe şi când îmi promiteai că noi doi o să mutăm şi stele dacă este nevoie. ce naivi!
mi-e dor ÅŸi de ce a urmat. oameni diferiÅ£i ÅŸi cu toate astea speciali. mi-au arătat că viaÅ£a poate fi ÅŸi altfel. nu doar aÅŸa cum o vedeam când eram noi doi. ÅŸi nu e rău. poate e chiar mai bine. mi-e dor de discuÅ£iile acelea nesfârÅŸite în care aflam tot felul de lucruri despre mine, care stăteau undeva ascunse. mi-e dor de sufletul acela trist care-mi repeta mereu că trebuie să fiu veselă, care mă copleÅŸea cu vorbe frumoase. care-mi spunea că sunt prea transparentă ÅŸi poate unele lucruri ar trebui să le Å£in numai pentru mine. probabil chiar ÅŸi ce scriu acum, numai că…asta-s eu ÅŸi nu mă schimb. mi-e dor de oameni ÅŸi de locuri. mi-e atât de dor de multe. vouă de ce vă e dor?
Previous Older Entries
RSS