apă de ploaie

un dor nebun de…

23 Mar 2008 6 Comments

by o picăturăin diverse

îmi lipsesc vacanţele la bunici, pe când eram copilă. total lipsită de griji, grăsuţă şi plină de zgârieturi. pe faţă şi-n genunchi. îmi lipsesc iernile când stăteam cocoţaţă pe sobă ca pisicile şi mâncam covrigi. stăteam toată ziua în zăpadă şi intram în casă udă până la piele. îmi lipsesc orele petrecute în faţa blocului şi jocurile alea tâmpite. mi-e dor să mai fac pe egoista şi de momentele acelea în care toţi copiii se supărau pe mine că le stricam jocul doar pentru că EU pierdeam. mi-e dor de băiatul ăla care a stat câteva luni în blocul de vizavi şi-avea o mamă nebună. era blonduţ şi-mi plăcea la nebunie. mă rog, de cine nu-mi plăcea mie la nebunie?!?! mi-e dor de anii de grădiniţă când mă păruiam cu roxana (parcă aşa o chema, rus roxana). mi-e dor să mai aud clopoţelul din primii ani de şcoală. îmi plăcea la şcoală, mai puţin când venea vorba de teme. scriam cu orele. de fapt, de ce să nu recunosc acum, stăteam cu ochii pe pereţi. pe pereţi aveam tot felul de postere cu băieţi frumoşi. şi stăăăăteam şi visaaaaam până venea mama de la muncă. hmmm…atunci ieşea cu scandal.
mi-e dor de zilele când mă băteam cu alex de dimineaţă până seara şi ne alergam cu mătura prin casă. sau cu umeraşele. depinde ce prindeam în mână.
mi-e dor de primul sărut şi de primul meu prieten. chiar…ce s-o fi întâmplat cu el? mi-e dor de generală, când chiuleam în draci. mi-e dor de profa de română, pe care o iubeam mult şi care vedea ceva în mine. nu ştiu ce. ea vedea ceva în toţi. nu mi-e dor de diriga…de fapt, o urăsc. din cauza ei n-am învăţat niciodată franceză. m-a urmărit până când am terminat clasa a opta.
mi-e dor de verile când ne alergam cu apă pe holurile şcolii sau când făceam de serviciu pe şcoală şi nu intram la ore. mi-e dor de profa aia de fizică. avea cercei mari, mari şi părul creţ şi stăteam ş-o admiram la fiecare oră. la un moment dat a rămas însărcinată. n-am mai văzut-o de atunci.
mi-e dor şi de anii de liceu. sunt mai aproape, dar tot mi-e dor. atunci chiar n-aveam nicio treabă, nicio grijă. cel mai mult mi-e dor de vacanţele petrecute la mătuşa. copiii erau mereu fericiţi să mă vadă, să le mai povestesc una-alta. mi-e dor de claudia, de tatiana şi mai ştiu eu cum le chema… mi-e dor de băiatul ăla de la parter de care mi-a plăcut de când eram mică-mică, de când l-am văzut prima dată. mi-e dor de vremurile când îmi făceam codiţe ca irina de la A.S.I.A. arătam ca naiba, dar ce conta. mi-e dor de ziua de 15 iunie 2003 şi de cei patru ani şi jumătate care au urmat. bine…mi-e dor doar cei patru ani, că restul n-a însemnat decât ceartă şi supărare şi ignoranţă.
mi-e dor de iernile când mergeam în fiecare weekend la schi sau de vara aceea când distanţa dintre mamaia şi costineşti parcă nu exista. mi-e dor de zilele când ne plimbam de nebuni prin bucureşti şi chiuleai de la şcoală.
mi-e dor de zilele şi nopţile când mă ţineai în braţe şi când îmi promiteai că noi doi o să mutăm şi stele dacă este nevoie. ce naivi!
mi-e dor şi de ce a urmat. oameni diferiţi şi cu toate astea speciali. mi-au arătat că viaţa poate fi şi altfel. nu doar aşa cum o vedeam când eram noi doi. şi nu e rău. poate e chiar mai bine. mi-e dor de discuţiile acelea nesfârşite în care aflam tot felul de lucruri despre mine, care stăteau undeva ascunse. mi-e dor de sufletul acela trist care-mi repeta mereu că trebuie să fiu veselă, care mă copleşea cu vorbe frumoase. care-mi spunea că sunt prea transparentă şi poate unele lucruri ar trebui să le ţin numai pentru mine. probabil chiar şi ce scriu acum, numai că…asta-s eu şi nu mă schimb. mi-e dor de oameni şi de locuri. mi-e atât de dor de multe. vouă de ce vă e dor?

Previous din suflet… Next despre oameni

6 Comments (+add yours?)

1. Ireena
   Mar 24, 2008 @ 14:29:00

   Mie imi este dor de vecinul de palier pe care-l bateam cand era mic, mi-e dor sa joc coarda si elasticul, mi-e dor de orele de atletism, mi-e dor sa citesc carti de povesti si sa plang la ele, mi-e dor de casa bunicii si de gastele ei care ma speriau de fiecare data, mi-e dor de mini papusile mele din hartie confectionate si colorate de mine (aveam si alte papusi dar astea imi placeau cel mai mult). Si mi-e dor sa cred ca atunci cand ma fac mare lumea va fi la picioarele mele pentru ca eu pot orice. (place cum scrii si noul tau skin :*)

2. ics
   Mar 24, 2008 @ 16:08:00

   foarte tare noua fatza a blogului tau! felicitari! me like it

3. aikisan
   Mar 24, 2008 @ 17:47:00

   Pai cam de asta ne e dor noua bucurestenilor. As mai aminti Turbo, Bonibon si altele de genul.

4. o picătură
   Mar 24, 2008 @ 19:29:00

   ohoo…sunt multe, multe…scriam câteva pagini bune. am ales din toate numai momentele alea mai speciale pentru mine.
   ar mai fi şi astea, pe care le-am primit pe mess de la un amic (o supriză plăcută):

   “sotron, frunza, leapsa. de-a v-ati ascunselea, lapte gros, capra, elasticul, baba oarba, flori fete si baieti, ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi, pac-pac, guma turbo, dozatorul TEC. serialul caracatita sau edera, desene proiectate pe pereti cu pagadi, povesti cu pacala ascultate la pick-up, diafilme cu legende, bentita tricotata, suvite rebele, cercei si bratari colorate, guma in forma de tigara, ‘Sandy Bell’, Bolec si Lolec, Dallas-ul, Abracadabra, Ba Da Ba Nu, feriti-va de magarus si mai era aia cu anda calugareanu pe care nu mi-o mai aduc aminte”

5. o picătură
   Mar 24, 2008 @ 19:31:00

   şi…mă bucur că vă place noua mea înfăţişare şi mie mi-a plăcut. a fost dragoste la prima vedere

6. Marcel
   Mar 24, 2008 @ 23:16:00

   Din soare totul s-a nascut,
   precum din soare totul iar renaste,
   Mi-e dor de floarea ce-a cazut
   si dor imi e de-un mugur ce se naste…

   Mie imi e dor de zilele in care scriam… in care umblam cu creionul si carnetelul dupa mine…. daca ma “loveste” pe strada? ) Mi-e dor de colega de banca din liceu care-i scriam poezii si care era fericita de fiecare data cand mai primea cate una…
   Mi-r dor sa pot a nu-mi fi dor de tine…