30 Iun 2008
by o picăturăin diverse
m-am împotmolit! nu ştiu exact în ce sau de ce. sunt undeva, dar nu ştiu unde. vreau ceva, dar nu ştiu exact ce. am momente când gândul meu este departe şi nu reuşesc să-l găsesc. nu-s tristă, dar nici veselă. parcă n-am…aşa…nicio stare. adică, dacă stau să mă gândesc bine, în cutie am un singur sentiment cunoscut: mi-e dor. asta ştiu sigur! ştiu şi de cine. şi mai ştiu că o să se adâncească, o să mă sape pe dinăuntru până o să devin paranoică şi apoi, ca din senin, o să dispară. va fi ca şi cum n-a fost, nu s-a întâmplat niciodată. şi parcă mai simt ceva, încă n-am reuşit să desluşesc sentimentul, atunci când sună telefonul şi la capătul celălalt e vocea aia care mă linişteşte. zâmbesc chiar dacă el se agită că iar ne purtăm ca doi copii, zâmbesc chiar dacă iar s-a supărat şi vrea să închidă, zâmbesc pentru că ştiu că se gândeşte la mine de acolo de departe.
şi mai simt că trebuie să aştept ceva. tot aştept, dar nu ştiu exact ce. aştept să se întâmple ceva. ştiu c-o să fie frumos, o să fie aşa cum vreau eu, dar să dea naiba dacă am idee ce aştept. ziua de mâine probabil, că deja stau acasă de o lună. fix. nu m-am hotărât care-i următorul pas, dar simt că tre să mai aştept. şi nu mai e mult.
29 Iun 2008
by o picăturăin diverse
cu plăcere! sper să-l mai aduc şi-altă dată şi să reuşesc să-l fac să rămână acolo, să nu mai fugă niciodată.
29 Iun 2008
by o picăturăin diverse
Şi preferatul meu…Alexandru!
23 Iun 2008
by o picăturăin diverse
am mii de întrebări. şi am răspunsuri pentru care nu găsesc întrebarea potrivită. am reacţii pe care nu le pot defini. şi definiţii care nu se potrivesc. teoretic, noi am renunţat la noi. dar numai teoretic. în practică, amândoi luptăm încă. mă rog, poate luptăm ca fiecare să demonstreze altceva. sau poate concluzia va fi aceeaşi. şi mă gândesc că poate concluziile noastre nu contează. şi nici întrebările mele şi nici răspunsurile tale la întrebări pe care nu le-am pus încă.
“-de ce ai venit?
-de ce m-ai chemat?
-dar tu de ce ai venit?
-pentru că-mi era dor de tine! tu de ce m-ai chemat?
-pentru că şi mie mi-era dor de tine!”
poate aici se termină totul. sau poate nu…
n-ai curaj dacă nu încerci !!!
P.S. trebuia să-mi zici. cu siguranţă o făceam.
21 Iun 2008
by o picăturăin diverse
încerci să te apropii, dar e greu. cineva dincolo de el opune rezistenţă. e distant. e rece. trăieşte în lumea lui şi nu te lasă să pătrunzi. decât puţin. atât cât să-i simţi gustul. atât cât să-ţi placă, iar apoi te trezeşte brusc: “afară! lumea asta e doar a mea”. el îţi serveşte fericire doar cu linguriţa. dar atunci când o face timpul parcă stă-n loc. în rest, nu faci decât să baţi la o uşă închisă. poate pentru toată lumea. sau poate doar pentru tine.
Previous Older Entries
RSS
