29 Sep 2008
by o picăturăin diverse
în ultimul an am descoperit multe. atât de multe! despre mine dar şi despre oameni. am descoperit oameni. speciali, în felul lor. pe unii nu i-am întâlnit decât o dată, dar cuvintele lor le-am luat cu mine pentru totdeauna.
am descoperit că pot fi şi puternică, şi sigură pe mine şi hotărâtă, şi poate chiar toate în acelaşi timp. că pot fi naivă şi prostuţă ştiam.
ÅŸi-am descoperit câte o EA. ÅŸi în general povestea venea de la câte un el. un cunoscut, un amic, un “mai mult decât amic” sau un prieten (a se citi “în unele cazuri iubit”). dar, inevitabil, apărea EA.
de cele mai multe ori lua forma unor traume, regrete, dezamăgiri etc. nu mă deranja conversaţia, atâta timp cât nu era vorba despre cineva atât de apropiat încât să-mi pese. însă de fiecare dată eram indignată că o biată ea, care nu părea cu mult mai specială decât alte fiinţe, poate produce atâta suferinţă în inima unui individ ajuns uneori la 26 sau chiar 28 de ani. nu înţelegeam cum în atâţia ani care au urmat, el nu a găsit o altă EA. de ce? m-am întrebat mult timp. poate nu-i răspunsul cel mai bun, dar concluzia mea a fost că el rămâne agăţat undeva de acea ea, despre care vorbeşte, vorbeşte şi vorbeşte. şi atât. şi, inevitabil, tot ce vine după nu trece de sistemul de valori stabilit de EA.
acum…toate astea nu mi-ar fi stârnit prea mare interes dacă n-aÅŸ fi observat că mă transform încet ÅŸi sigur în EA (a cuiva).
la capitolul excepţii: un singur personaj mai apropiat nu mi-a povestit despre nicio EA. şi cunosc o singură poveste despre o EA care s-a întors după ani la el.
28 Sep 2008
by o picăturăin diverse
una de la ireena
Yourself: lost in translation
Your Spouse: GOD, not again…
Your Hair: too short
Your Mother: family
Your Father: same here
Your Favorite Item: my phone
Your Dream Last Night: kind of scary
Your Favorite Drink: campari orange
Your Dream Car: Subaru Forester
The Room You Are In: my favorite
Your Ex: best friend
Your Fear: loneliness
What You Want To Be In Ten Years: powerful
Who You Hung Out With Last Night: just me
What You’re Not: confident
Muffins: good from time to time
One of Your Wish List Items: a new car
Time: late
The Last Thing You Did: closed the door
What You Are Wearing: some clothes
Your Favorite Weather: sunny
Your Favorite Book: la prochaine fois
The Last Thing You Ate: a happy hippo
Your Life: chaotic
Your Mood: a little sad
Your Best Friend: smart guy
What Your Thinking About Right Now: a guy
Your Car: old and ugly
What You Are Doing At The Moment: nothing
Your Summer: gone
Your Relationship Status: what relationship?
What Is On Your TV: don’t care
What Is The Weather Like: don’t know
When Was The Last Time You Laughed: a few hours ago
ÅŸ-alta de la verzi ÅŸi uscate
ce-mi place
să râd, să simt miros de cafea proaspăt făcută, să flirtez. îmi place să stau pe geam când afară ninge, să mă plimb, să privesc oameni. îmi place la nebunie momentul în care decolează avionul. îmi plac urşii panda. snickers şi happy hippo. îmi place să primesc muzică. să vorbesc ore în şir cu anumiţi oameni . să vorbesc la telefon. îmi plac parfumurile dulci şi cele bărbăteşti. îmi place să mă alint, să port rochiţe cu cizme. îmi plac sânii mei şi umerii. îmi place să adorm uneori dimineaţa când răsare soarele. îmi plac tenişii şi genţile. îmi place cartea pe care o citesc acum. îmi place să-mi bag nasul în programe, aparate etc şi să învăţ singură să le folosesc. să mă fac că schiez, să cad, să mă ridic şi să cad la loc. să beau vin fiert cu scorţişoară. uneori îmi place să le spun oamenilor ce simt, aşa din senin 
ÅŸi detest
să mă machiez. să merg cu taxiul. să dorm singură acasă (aici tre să precizez. nu urăsc să dorm singură, ideea e să fie cineva în casă, nu în pat). ciorba de burtă. urăsc să stau la soare, aş prefera să fiu gata bronzată. momentele când îmi sună telefonul iar eu dorm. urăsc să mă trezesc dimineaţa. urăsc să fiu în centrul atenţiei (atunci mă bâlbâi). pantofii cu toc. mincinoşii. traficul din bucureşti. detest indiferenţa. să gătesc (de fapt nici nu ştiu). detest că am rău de înălţime, că n-am mai multă încredere în mine, că am două mâini stângi. urăsc singurătatea, dar se pare că la un moment dat te poţi obişnui cu ea. detest momentele când îmi doresc ceva şi nu se poate. valabil şi pentru cineva. urăsc prostul gust şi prostia şi momentele în care oamenii înţeleg altceva decât ce încerci tu să transmiţi. şi mai păstrez şi pentru mine…
ah, şi-am uitat. tradiţia spune să le dau mai departe. prima i-o pasez lui roxxxybel , iar pe cea de-a doua lui verde ursuz. atât am avut de spus.
26 Sep 2008
by o picăturăin diverse
n-aveam mai mult de zece ani când l-am văzut prima dată. era un băieţel înalt, rârâit şi cu un zâmbet perfect. nu era vreun frumos, însă m-a cucerit pentru mulţi ani care aveau să vină. dragoste de-o vară. apoi de iarnă. şi vizitele mele la mătuşi-mea deveneau obişnuinţă. erau momente când nu schimbam prea multe vorbe, dar şi zile când rămâneam pe scările blocului de vorbă până spre miezul nopţii. îmi purta de grijă şi mă certa că am fiţe de bucureşti. eram naivă rău, credeam că nu mă place. când am prins curaj i-am scris, apoi i-am trimis vederi de la mare. nimic nu părea să-l impresioneze.
într-un scurt moment de prostie am cedat insistenţelor fratelui său. un puşti cu ochi căprui şi gene lungi, pus veşnic pe glume, îndrăgostit de viaţă şi-n egală măsură de toate fetele. n-a ţinut decât vreo două săptămâni, timp în care am aflat ce-ar fi trebuit deja să ştiu.
mă plăcea. se vedea în ochii lui când ne privea şi-n felul în care-mi vorbea.
apoi am descoperit cu surprindere că scrisorile mele, vederile şi o fotografie de-a mea de care nu ştiam stăteau frumos aranjate pe biroul lui. am plâns o noapte-ntreagă. mi-am repetat zile-n şir că-s o proastă şi, în ciuda dorinţei, am refuzat să-l mai văd. îl uram pentru că nu mi-a zis nimic niciodată.
au trecut veri şi singurele veşti despre el veneau de la prietenele mele de pe-acolo. rânduri puţine şi fără consistenţă. practic, ştiam doar că trăieşte.
într-o zi de liceu m-am hotărât: trebuie să văd ce-am pierdut. şi l-am sunat. era fericit să m-audă şi se simţea. ne-am întâlnit într-o zi mohorâtă de toamnă, în cişmigiu. ne-am plimbat, am stat pe băncuţe şi-am vorbit. nu mai era acelaşi puşti pe care-l ştiam şi nici nu mai zâmbea aşa des. am plecat acasă cu-n gust amar şi l-am uitat.
21 Sep 2008
by o picăturăin diverse
mi-e scârbă!
citeam ieri pe blogul lui vlad despre o mare gafă a unor aÅŸa ziÅŸi jurnaliÅŸti. să mai comentez ÅŸi eu… n-are rost. cu gust amar, trec mai departe încercând să recuperez ce-am pierdut cât am fost plecată. dau de postul ăsta din care nu înÅ£eleg nimic. ce filmuleÅ£, de ce nu, care-i faza? nu m-am chinuit prea tare să aflu ÅŸi-am uitat. în seara asta, aterizez din greÅŸeală pe blogul unui alt fost coleg ÅŸi prind ideea. aia cu filmuleÅ£ul. ce dracu se întâmplă în Å£ara asta? (mă scuzaÅ£i că eu m-am trezit acum din naivitate) ÅŸi ca aperitiv, să spun aÅŸa, o văd pe doamna elena udrea croÅŸetând într-o emisiune de televiziune. să vomit? să nu vomit? sau mai bine să iau primul avion spre oriunde?
Previous Older Entries
RSS