RSSdomnului adamescu, cu drag
26 Sep 2008 3 Comments
in diverse
n-aveam mai mult de zece ani când l-am văzut prima dată. era un băieţel înalt, rârâit şi cu un zâmbet perfect. nu era vreun frumos, însă m-a cucerit pentru mulţi ani care aveau să vină. dragoste de-o vară. apoi de iarnă. şi vizitele mele la mătuşi-mea deveneau obişnuinţă. erau momente când nu schimbam prea multe vorbe, dar şi zile când rămâneam pe scările blocului de vorbă până spre miezul nopţii. îmi purta de grijă şi mă certa că am fiţe de bucureşti. eram naivă rău, credeam că nu mă place. când am prins curaj i-am scris, apoi i-am trimis vederi de la mare. nimic nu părea să-l impresioneze.
într-un scurt moment de prostie am cedat insistenţelor fratelui său. un puşti cu ochi căprui şi gene lungi, pus veşnic pe glume, îndrăgostit de viaţă şi-n egală măsură de toate fetele. n-a ţinut decât vreo două săptămâni, timp în care am aflat ce-ar fi trebuit deja să ştiu.
mă plăcea. se vedea în ochii lui când ne privea şi-n felul în care-mi vorbea.
apoi am descoperit cu surprindere că scrisorile mele, vederile şi o fotografie de-a mea de care nu ştiam stăteau frumos aranjate pe biroul lui. am plâns o noapte-ntreagă. mi-am repetat zile-n şir că-s o proastă şi, în ciuda dorinţei, am refuzat să-l mai văd. îl uram pentru că nu mi-a zis nimic niciodată.
au trecut veri şi singurele veşti despre el veneau de la prietenele mele de pe-acolo. rânduri puţine şi fără consistenţă. practic, ştiam doar că trăieşte.
într-o zi de liceu m-am hotărât: trebuie să văd ce-am pierdut. şi l-am sunat. era fericit să m-audă şi se simţea. ne-am întâlnit într-o zi mohorâtă de toamnă, în cişmigiu. ne-am plimbat, am stat pe băncuţe şi-am vorbit. nu mai era acelaşi puşti pe care-l ştiam şi nici nu mai zâmbea aşa des. am plecat acasă cu-n gust amar şi l-am uitat.
3 Comments (+add yours?)
Leave a Reply
Sep 26, 2008 @ 16:48:00
deci… ai cam omorat un inger
Sep 26, 2008 @ 17:04:00
Eh…n-am omorat pe nimeni,eram si eu micuta si el prea timid. Acum e fericit
si de-aia mi-am adus aminte.
Sep 27, 2008 @ 15:17:00
A wintertime love.
Vorba lui Jim. Toti am avut de-astea, cu diferente la nivel de peisaj. Dar toti am trecut prin asta si am SIMTIT ceva similar. Ma intreb cum as privi-o eu acum pe prima persoana pe care am iubit-o…hmm…nu vreau sa ma gandesc. 