31 Dec 2008
by o picăturăin diverse
ştiaţi că eu fac toate lucrurile pe ultima sută de metri? aşa că azi am reuşit să termin o carte pe care am citit-o din patru bucăţi. dar fiecare bucată despărţită de câteva săptămâni de pauză. nu ştiu de ce, dar aşa am citit eu cartea asta. mi-a plăcut deşi are happy end şi eu am început oficial să refuz a crede că mai există întâmplări adevărate cu happy end. asta ar fi adevărată fiind de fapt un jurnal. şi mi-am amintit că mai am nişte lucruri de făcut înainte să înceapă 2009. mă rog, mai am încă nişte datorii pe la bănci dar pe alea tind să le ignor 
so..leapşa numărul unu de la verde ursuz: guilty pleasures
-ciocolata. niciodată nu mi se pare că am mâncat suficientă ciocolată.
-internetul. sunt tot timpul online, şi-atunci când de fapt nu-s acasă. iar acum sufăr pentru că am stricat telefonul şi parcă-s legată de mâini şi de picioare.
-cafeaua. imediat după ce am ieşit dimineaţa din baie, aşa pe burta goală. da da ştiu…it’s not ok.
şi mă opresc aici, la astea general valabile, deşi-s convinsă că lista ar mai continua.
leapşa numărul doi de la sahara penguin . ce-aş face dacă nu mi-ar fi frică. ohoo, presimt că lista asta e mai lungă.
păi, în primul rând e frica de înălţime, care mă urmăreşte de mică. dacă ar dispărea aş reuşi să-mi îndeplinesc câteva dorinţe. cum ar fi să sar cu paraşuta, să fac bungee jumping, să mă dau cu tiroliana şi să escaladez tot ce poate fi escaladat că am realizat eu anul ăsta că tare mi-ar mai plăcea.
apoi mai e frica asta ciudată de întuneric combinată cu multe alte lucruri care mă împiedică să mă mut singură.
hmm…să ne mai gândim. dacă nu mi-ar fi frică aş pleca singură de nebună prin ţară, aş vizita şi eu în sfârşit timişoara. şi-aş mai face o grămadă de lucruri dar acum mă grăbesc. trebuie să-mi fac duş repede, să-mi trag pe mine nişte haine şi s-o tai. unde? se pare prin piaţa constituţiei, la concert, să salutăm nişte oameni şi apoi într-un club, cu prieteni pe care nu i-am mai văzut de multă vreme. ne-auzim/citim în 2009. La Mulţi Ani!
30 Dec 2008
by o picăturăin diverse
aş vrea să pot să spun că azi m-am desprins de nişte oameni. dar nu s-a întâmplat aşa. azi nu am făcut decât să dau delete. pentruanuştiucâtaoară. şi să sper că voi înceta să mai trăiesc în trecut. şi voi înceta să mai sper.
azi am făcut o nouă criză de nervi. mi-am dorit să pot să izbucnesc în plâns pentru că aşa ar fi trecut mai uşor. nu s-a întâmplat.
azi mi-am dat seama cât de singură mă pot simţi şi cât de dificilă pot fi. nu-s singură, sunt destui oameni în jurul meu. dar eu aşa mă simt.
azi am încercat să mă conving că nu-s orgolioasă. nu-s pe dracu! ba sunt. (satisfăcut, radu?) şi din prea mult orgoliu am făcut lucrurile pe dos decât mi-aş fi dorit. nu doar azi. ci cam tot anul.
azi mi-am dat seama că ţin oamenii la distanţă pentru că am impresia că aşa mi-e mie bine, dar de fapt nu-mi e. azi m-am gândit pentru prima dată că poate ar trebui să merg la un psiholog.
30 Dec 2008
by o picăturăin diverse
2008. mă tot gândesc de câteva zile dacă să încep cu “a fost de rahat” sau nu. a fost clar mai ok decât 2007, dar persoana mea nu se poate mulțumi cu astfel de comparații. trecând peste toate relațiile/aventurile de-a dreptul “interesante” pe care le-am avut, peste …să-i spunem eșecul profesional și trecând și peste imposibilitatea mea de a o lua de la capăt, a fost un an în care am aflat foarte multe lucruri despre mine. cu stări mai bune sau foarte proaste. cu toane. cu zâmbete sau lacrimi.
mă străduiesc să n-am regrete. și n-am. legate de niciuna dintre “micile” mele probleme de mai sus. încerc să nu regret nicio relație și nicio decizie luată cel mai probabil din impuls. îmi dau seama că, deși pe moment mi-a fost greu și poate încă mi-e, lucrurile se leagă într-un anumit fel.
dacă anul trecut am reușit să fac pe jumătate din ce mi-am propus, anul ăsta nu-mi mai propun nimic. decât să fiu sănătoasă. iar asta vă urez și dumneavoastră. la mulți ani!
25 Dec 2008
by o picăturăin diverse
mama: auzi, tu ştii că mamaia păstrează şi acum florile de la tine?
eu: ???
mama: s-au uscat şi ne-a zis să nu le aruncăm că-s de la nepoata ei. au ţinut-o aproape o lună de zile.
evident că am uitat despre ce flori era vorba. m-am gândit vreo câteva ore până mi-am adus aminte că de ziua ei am mers la ţară cu mătuşi-mea. florile fuseseră cumpărate de ea, însă mi-a spus să i le dau eu. şi s-a bucurat.
mi-e ciudă că-s atât de rece!
22 Dec 2008
by o picăturăin diverse
că-s sănătoasă la cap n-am niciun dubiu, dar uneori se mai întâmplă şi ciudăţenii .
Previous Older Entries
RSS