dacă mi-aş privi situaţia la rece, ar trebui să spun că regret. regret că acum şase ani am decis să-mi las baltă toate planurile şi să-ndrăznesc să visez a fi jurnalistă. nu ştiu dacă o diplomă de limbi străine sau drept mi-ar fi transformat viaţa într-una de invidiat. tind să cred că nu. deci nu regret.

nu regret nici că, la sfârşitul celui de-al doilea an de facultate, mi s-a oferit ocazia să păşesc într-o lume care, pe-atunci, mi se părea fascinantă. şi m-am dus, cu toate avertizările că locul nu-i tocmai bine privit. (lucru care urma să conteze mult în decizia mea) la fel de mult a contat şi scârba pe care începusem s-o am. (continuă)
Read the rest of the entry »

photo credit: mark sebastian
cred că cel mai bine ar fi să mă-nchid în casă. e cam singura soluţie. nu ştiu exact cum, dar muuulte luni de zile, am reuşit performanţa de a nu-mi pierde capul după niciun tânăr. eram prea ocupată să fiu deprimată. şi pe bune că asta îmi ocupa tot timpul.
cum mi-a mai trecut, cum a început să-mi bată inima mai repede. mă tot gândeam…poate o fi vreo boală! şi o să mor în somn. şi o să plângă oamenii cinci zile după mine. dar nu. de fapt sunt sănătoasă. cel puţin parţial.
numai că, vedeţi voi, am început aşa să mai umblu şi din când în când să mă uit luuuuung şi să suspin. şi să mă trezesc după cinci minute de stat cu capul pe volan că am un zâmbet cât casa poporului. bine, un pic mai mic de fapt. şi că dacă se mai şi uită la mine şi zâmbeşte (dap, acesta chiar zâmbeşte, faţă de pers. anterior) deja m-am topit (erau şi vreo 30j de grade afară, dar sigur de asta m-am topit).
normal, personajul este total greşit din foarte multe puncte de vedere, dar na…cine-s eu să-i spun EI de cine să-i placă.

vineri, 26 iunie ora 20, la Galeriile ArtExpo e maraton de filme scurte. de la lăsarea serii şi pân’ spre dimineaţă, vor putea fi văzute  filme din colecţia internatională Future Shorts, dar şi din colecţiile festivalurilor Animest şi TIFF. la eveniment vor participa şi regizorii Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Tudor Giurgiu, Cristi Puiu şi Radu Jude, care vor prezenta scurtmetrajele lor preferate. iar Maria Dinulesciu va fi gazda evenimentului (ce frumos!).

via feeder

de fapt la mine a fost bikewalk 1.

după ce sâmbătă am tras mâţa de coadă toată ziua, m-am gândit eu c-ar fi ok să merg să mă plimb un pic cu bicicleta prin bucureşti alături de oamenii cu care mai schimb câte o vorbă pe twitter. sau nu.

am ajuns mai devreme în curtea facultăţii de drept şi-am dat peste o mare de oameni total necunoscuţi. abia după vreo 20 de minute de privit dezorientată în stânga şi-n dreapta, au apărut şi câţiva oameni pe care-i mai ştiam de pe twitter. evident, nu şi ei pe mine. ca atare, starea ciudată s-a prelungit până a apărut minxieee, pe care o cunoscusem la bookfest. şi întâmplarea a făcut (întâmplare adică…restul au plecat şi-am rămas noi două) să biciclim împreună. şi ne-am cam chinuit tot drumul să-i prindem pe restul din urmă. fără succes. poze de la plimbarea lor găsiţi aici şi aici. pe mine nu mă găsiţi decât cu lupa, dar nu e cazul.

dar până la urmă am cunoscut nişte oameni foarte mişto. şi m-am simţit şi bine mai fac d-astea.

nu prea particip eu la concursuri sau chestii care au vreo treabă cu norocul, căci sunt în faza de “ghinion pe toate planurile”. de vreun an. dar mai încerc uneori…poate, poate!
ei bine, concursul tweetika m-a prins imediat şi-am răspuns  la una dintre întrebări. să zicem că şi de această dată am fost un pic ghinionistă şi twitter mi-a tras ţeapă. dar domnul adrian ciubotaru a fost super-mega-drăguţ şi mi-a oferit cartea  lui iulian comanescu – “cum să devii un Nimeni”, care a fost lansată duminică la Bookfest. unde mi-am făcut şi eu apariţia, după cum se vede aici (în poză: domnul @adrianciubotaru, @cristinica21, @minxieee şi bineînţelesc eu). ne-am luat autografele şi-apoi am rămas la un suc cu adrian, minxiee şi iulian comanescu. povestea şi alte poze (în care arăt, ca de obicei, senzaţional) mai găsiţi aici şi aici de la sesiunea de autografe.
şi mulţumirile de rigoare merg la iulian şi adrian.

păi…trecuse prea muuult timp de la ultima deconectare de la internet. aşa că cineva s-a gândit joi că nu mai merit şi a făcut ţac pac. de vineri sunt în spumele mării şi dau zeci de telefoane pe zi doar, doar mi se-ntoarce netu’ acasă. problema e complicată rău şi implică vecini răuvoitori, angajaţi imbecili şi doi domni amabili de la tehnic care m-au sunat în fiecare zi să mă liniştească. ştiam eu că domnul ‘cela cu tatuaje m-a plăcut. îmi zice “doamnă” deşi oi fi cu vreo 4-5 ani mai tânără decât dânsul.

şi-acum fac şi eu ce pot. am în dotare un calculator virusat care ba merge, ba stă, un laptop şi abonament la orange pe genul “împinge,împinge, hai că iese!” care mai face şi figuri şi vrea doar cu calculatorul virusat. şi mai am din când în când o urmă de internet de la vecini (alţi vecini, nu ăia răi). şi o mătuşă drăguţă care mă primeşte la ea în caz de urgenţă.

domnul de la tehnic cu tatuaje mi-a promis că vineri rezolvăm într-un fel problema. ne urcăm pe stâlpi, chinuim fibra şi aducem netul înapoi acasă.

aaa da. rds a decis că nu suntem compatibili pentru a lucra împreună: nu iegzistă infrastructură, domne! de zici că stau în pădure.

am făcut-o şi p-asta. david a scăpat teafăr din braţele mele. ba chiar i-a cam plăcut căci a fost tare cuminte. dacă nu mă credeţi pe cuvânt, mai jos am pus dovezile.
Read the rest of the entry »