back from paris
20 Sep 2009 No Comments
in diverse
îmi trag sufletul câteva zile și revin.
09 Sep 2009 9 Comments
09.09.09
ziua asta n-a fost niciodată senzațională. de obicei e o zi în care mă-ntristez. iar de vreo doi ani parcă mai rău ca până acum. nu mă-ntristez de faptul că am ajuns la 25 de ani, ci pentru că sunt aici și uite ce am făcut. sunt ani în care am de ce să fiu mândră, dar sunt și ani, ca ăsta, când dezamăgirile sunt prea mari ca să mă pot bucura. a fost un an mort. un an în care m-am luptat cu mine și nimeni n-a ieșit învingător. un an în care eu nu am realizat nimic. decât, poate, performanța de a ieși dintr-o depresie care mă rodea pe dinăuntru.
un singur plan a supraviețuit miraculos acestui an. cel sentimental. dar și ăsta a avut nevoie de câteva resuscitări pentru a putea fi salvat. acum că trăiește va deveni colacul meu de salvare pentru anul ce tocmai a început.
la mulți ani, diana! sper sa fii în continuare cel puțin la fel de fericită cum ești de o lună și ceva încoace.
update de la laurențiu: Şi ca replică video la melodia pusă de tine:
08 Sep 2009 1 Comment
in diverse
nu eram conștientă cât de important e sa zâmbești pâna acum vreun an. zâmbeam și înainte, normal, dar cred ca o faceam mult mai rar. un simplu compliment, primit în mod repetat într-o perioada în care numai de zâmbit nu aveam chef, mi-a schimbat total modul de a gândi. de atunci zâmbesc mult mai mult. cam întotdeauna.
voi când zâmbiți? va așteptam să ne spuneți pe http://zambet.joacadeamine.ro/
07 Sep 2009 2 Comments
in diverse
știați că 12 noaptea e ora perfectă de plecat la mare?
weekend-ul care tocmai a trecut a fost așa…plin de lucruri frumoase. după ce am lenevit sâmbătă cam toată ziua, pe seară ne-am întâlnit ca să ne continuăm proiectul. și anume vizitarea tuturor parcurilor din bucurești. de această dată am ajuns în parcul plumbuita, din cartierul colentina. prima impresie n-a fost una tocmai bună întrucât am nimerit într-o zonă total neamenajată, cu niște poteci sinistre și ceva tufișuri cam de înălțimea mea. am continuat plimbarea în speranța că vom găsi în cele din urmă și parcul. și da…era acolo. și nu-i tocmai cel mai vesel parc din bucurești, nici cel mai îngrijit. probabil s-a prins de asta și primăria sectorului 2 când a amplasat pe lacul plumbuita o fântână arteziană, care-ți mai ia puțin ochii și-ți distrage atenția de la jegul de pe lac.
n-am reușit să vedem chiar tot parcul, pentru că – dezamăgiți fiind – ne-am reconfigurat planurile și-am fugit în parcul tineretului, acolo unde a avut loc urban soup night (aici sunt poze). un eveniment caritabil organizat de tara duveanu pe care în iunie l-am ratat. ca să vă faceți o idee cam care a fost atmosfera puteți urmări materialele de pe pestrada.info. după ce am mâncat supă (eu nu
doar “el”) și m-am pupat cu toți cunoscuții, am plecat într-un alt parc. izvor. la tuborg green fest, unde am prins Guano Apes. ne-am luat câte o bere, eu fără alcool, ne-am plimbat puțin pe acolo până când telefonul lui claudiu a sunat și a zis “hai în vamă”. iar ochii mei au făcut pentru un moment bling bling. un moment scurt căci “eeeel” n-a vrut să mergem, iar claudiu a plecat fără noi. ne-am așezat apoi pe un soi de iarbă și-am început o discuție despre transformările din vama veche la sfârșitul căreia “el” a zis “hai în vamă”. am fugit repede acasă la el, ne-am tras ceva haine pe noi și-am plecat la drum. prima oprire: noua benzinărie litro a rompetrol, de la kilometri 139. acolo ne-am întâlnit cu toată gașca și-am plecat mai departe. următoarea oprire: vama veche. unde am prins o fărâmă din stufstock. adică ultima melodie a zdob și zdub + bis și the amsterdams. ne-am mai învârtit pe acolo, ne-am plimbat pe plajă, am băgat mânuțele în mare, am băut ceva și pe la 7-8 am tăiat-o înapoi în bucurești. și-apoi somn de voie.
the end