29 Oct 2009 5 Comments
in diverse
a mai trecut un an de blogging. și s-au făcut doi. mă gândisem să fac niște schimbări pe aici și să scriu mai des. și-am început bine: c-o mică pauză 
momentan îmi fac de cap cu nește problemuțe de sănătate. dar mă fac eu bine!
27 Oct 2009 No Comments
in diverse
dorm. trezitul de dimineață m-a dereglat total. așa că imediat ce apare ocazia adorm.
p.s: să treceți mâine după prânz pe aici că vă aștept cu prăjituri 
15 Oct 2009 1 Comment
in diverse
sunt așa…un pic ruginită. m-așteptam să fiu mai rău după o pauză atât de îndelungată, dar mi se ung rotițele din mers. așa că să-i dăm drumul. azi a fost prima zi.
13 Oct 2009 6 Comments
in diverse
el este pufi – zis și fiara care păzește domeniul familiei. bine, n-are el față de câine rău, dar stai să-l auzi. sau să-l vezi într-o luptă corp la corp cu alte patrupede imaginare ce se perindă prin curte. de fapt cred că așa a ajuns să fie rănit. să vă povestesc.
într-o seară, ajung acasă și când intru aud animalu’ că-ncepe să plângă. și o ține așa până ajung eu la ușă. închid ușa și-l las plângând afară. mi se cam rupe sufletul, dar na…ce să fac? să stau să vorbesc cu el că poate se oprește? mă-ndoiesc.
a doua zi la veterinar. cum pufi n-a știut să zică din prima ce-l doare, doctorul nr 1. n-a putut decât să ghicească. “probabil e de la coloană, că e ceva frecvent la câinii de talia lui”. i-a făcut o injecție și l-a trimis acasă.
a treia zi, bestia e la fel de plângăcioasă. ba mai mult, cere să fie dus la doctor. îl iau eu în brațe și-l duc din nou. între timp, câinele îi arătase mamei unde-l doare. na…dacă nu poate să ne spună pe limba noastră, măcar să ne arate. așa că dr. nr. 2 îi dă drumul prin cabinet să se plimbe pentru a descoperi problema. nici nu face doi pași că se oprește să ne spună la toți: “aici, proștilor, ce nu înțelegeți??? mă doare o lăbuță. m-am luat la trântă cu imaginea mea și m-am rănit îngrozitor. mă tratați azi sau ce faceți!?!” acestea fiind zise, pufi beneficiază de a doua injecție. ajuns acasă, după câteva zeci de minute se gândește că dacă tot nu-l mai doare (de la injecție) să mai facă și el câteva ture prin curte. și acum începe distracția. dr. nr. 2 ne sfătuise să-i facem un țarc ca să nu facă prea mare efort, dar de unde țarc? în garaj îi e frică să stea, cușca e prea mică. cucu țarc. așa că ies să-l potolesc, că doar altă treabă n-am. cum mă vede începe iar să plângă și să-mi arate unde-l doare. îl mângâi și încerc să-l țin potolit. când intru în casă, bestia se poartă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. aleargă dintr-un colț în altul lătrând. mamă ce scandal era afară. ies din nou, iar el începe, cum era și normal, să plângă. “eh…tu faci mișto de mine? păi ori te doare și stai naiba într-un loc, ori alergi de nebun și lași mofturile?” nu mi-a răspuns, dar din ce-am reușit să înțeleg se pare că a ales să plângă în continuare. chiar și-n această seară, deși acum latră fără încetare la niște câini vecini și aleargă de nebun pe lângă gard. eu din asta înțeleg că mă șantajează, sincer! voi nu?
RSS