artă, film și muzică. așa va arăta seara mea de vineri. de pe la ora 8 până spre miezul nopții mă veți găsi la Muzeul Țăranului Român, unde  voi “redescoperi puțin din paradisul pierdut prin industrializare și consumism”.

înainte de proiecția celor 11 scurtmetraje, vor putea fi admirate două expoziții. una de artă digitală a Galeriei 115 și una de pictură semnată Alexandrina Hristov, care, de altfel, va încheia seara cu un concert.

caut job plătit!!!

de la un timp am impresia că fac voluntariat fără să-mi dau seama. și-aș fi crezut că m-am vindecat după faza pe care mi-au făcut-o niște cretini prin iunie. dar se pare că m-am înșelat.

sau poate mă hrănesc cu promisiuni. asta ar fi cea mai plauzibilă scuză, altfel nu-nțeleg de ce-s așa proastă. (proastă like fraieră, nu proastă proastă…ca să ne-nțelegem)

p.s: n-am o problemă cu voluntariatul, dar nu-l tolerez la locul de muncă. pam pam

nu știu dacă exista altceva care să mă scoată din starea prostă în care mă aflam aseară. astfel că spectacolul dat de mini orchestra Pink Martini la TNB a venit la fix.

am ajuns, mi-am rezolvat repede problema cu locul, căci dintr-o greșeală de organizare era cât pe ce să stau în picioare, și-am așteptat cumințică să-nceapă concertul. un deliciu. deși m-am fâțâit timid pe scaunul meu supraaglomerat de haine, genți și-alte alea, mi-a plăcut la nebunie.

pianistul a fost absolut fenomenal. Thomas a avut alături toată seara o foaie de pe care citea prezentarea unor melodii și uneori ne spunea și povestea acesteia, cu un accent care inevitabil stârnea râsul celor din sală. de apreciat, însă, ținând cont că o mare parte dintre artiștii care ne vizitează patria n-au bunul simț să rețină faptul că-s în București și nu la Budapesta.

pe scenă a fost invitat și Damian Drăghici, care a cântat împreună cu Pink Martini câteva melodii. una dintre ele inspirată din repertoriul lui Gheorghe Zamfir, după cum ne-a mărturisit Thomas într-o română amuzantă tare.

și-am plecat de la concert întrebându-mă în câte limbi cântă oamenii ăștia.

Cristian Radu vă invită miercuri, 25 noiembrie, la vernisajul expoziției iReadfaces. povestea proiectului o găsiți aici și dacă nu ajungeți miercuri, cum de altfel n-o să ajung nici eu, ar trebui să știți că expoziția va fi deschisă până pe 3 decembrie la The Ark (Calea Rahovei 196A), zilnic, între 10.00 și 19.00.

evident ca n-am nici pe naiba. si mi-a luat vreun an sa aflu asta, iar vestea a venit dupa o analiza care a durat fix 5 minute. a costat o gramada de bani, dar macar stau linistita. nu mor prea curand. sau cel putin asa sper. caci mai nou m-a apucat paranoia cu gripa asta cea noua. tusesc, am dureri musculare si de spate, cel mai probabil plamanii.  iar asigurare medicala n-am. clar mor.

imediat ce fac si febra o sa ma prezint la un doctor. pana atunci mai umblu prin multime poate totusi o iau