lucruri pe care nu le-am făcut

nu vreau să fac o înșiruire a lucrurilor pe care le-am făcut anul ăsta sau pe care vreau să le fac la anul. dar mi-a plăcut lista lui nenea și-am s-o preiau ca pe-o leapșă.

1. cel mai important lucru care mi-a scăpat printre degete a fost admiterea la unatc. îmi propusesem nu doar să dau, dar să și intri. am renunțat la ambele ca o lașă

2. nu m-am îndrăgostit :D

3. n-am citit atât de multe cărți ca-n 2008

4. n-am fost la teatru la fel de des ca în 2008

5. nu m-am mutat, deși mi-era clar încă de la începutul anului că doar o minune ar fi făcut acest lucru posibil

6. nu m-am mobilizat și am rămas la fel de leneșă

7. nu mi-am cumpărat nici anul ăsta echipament de snowboard

8. n-am păstrat legătura cu oameni dragi

9. n-am fost atât de sinceră pe cât mi-am propus să fiu și-am mai scos câte o minciunică în momente cheie

10. n-am ajuns în deltă și nici nu m-am plimbat mai mult prin țară sau prin afară

11. n-am mai scris pe blog la fel de des

12. nu m-am dat cu parașuta deși vroiam să fac asta în septembrie

13. nu mi-am găsit jobul perfect, dar totuși m-a găsit unul pe mine

14. nu mi-am deschis cafenea

15. n-am fost suficient de inteligentă și m-am lăsat fraierită de niște lichele

dragă moșule,

m-am hotărât în cele din urmă să-ți scriu. știu c-ai primit multe scrisori, mai multe ca-n anii trecuți, așa că nu e panică dacă n-o citești pe-asta. sunt convinsă că-s alte scrisori mult mai importante, iar eu-s într-o stare bună și te iert.
È™i uite cum trag eu de timp în loc să-È›i spun ce-mi doresc È™i tu să poÈ›i trece mai departe. păi…eu îmi doresc…nimic. adică nu È™tiu ce-mi doresc. adică mi-aÈ™ dori È™i eu ceva ca toÈ›i copiii, dar nu È™tiu ce-ar putea fi acel ceva. uite, până azi îmi doream parfumul meu preferat, că s-a terminat, dar pe ăla mi-l ia tata. aÈ™a că…nu prea a mai rămas nimic acolo ca să-mi doresc.
acum să nu crezi c-am tot ce-mi trebuie, dar pur și simplu nu știu ce să-ți cer.
du-le tu cadourile celorlalÈ›i copii È™i dacă mai rămâne ceva acolo…poate-mi laÈ™i mie. ca să nu mă simt prost când ei se vor lăuda cu ce-au primit.

drum bun, moșule. te pup.

diana

septembrie, te aștept

viaÈ›a nu-i făcută doar din lucruri rele. deÈ™i unora dintre noi ne place să le vedem  doar pe astea È™i, ca atare, să ne victimizăm cât putem. da, aici vorbesc È™i de mine, dar “boala” asta mi-a mai trecut.

așa că acum culeg cât pot din cele bune. iar una dintre ele este aceea că azi ne-am luat biletele la concertul U2. în septembrie, pe 6 (cu 3 zile înainte să trec la 26) voi fi pe stadionul olimpic ataturk, din istanbul. acum e sigur.

Audio clip: Adobe Flash Player (cel putin versiunea 9) este necesara pentru a asculta acest fisier. Descarca cea mai noua versiune aici. De asemenea, trebuie ca JavaScript sa fie functional in acest browser.

cum am ajuns aici?

mă tot întreb cum am ajuns în situația asta? la un moment dat aveam o viață din care nu lipsea nimic. dar n-am știut s-o prețuiesc. ba chiar m-am plictisit de ea.

n-am știut să țin lângă mine singurul om pe care l-am iubit. și care m-a iubit.

n-am știut să nu combin munca cu viața privată.

n-am știut că oamenii-ți sunt prieteni doar ca să te înjunghie pe la spate.

iar toate greșelile astea au consecințe. consecințe care nu fac decât să-mi provoace greață.

guess who’s back?

mamă, ce de nervi am acumulat în ultima perioadă! e și unul dintre motivele pentru care n-am mai scris. pe celălalt o să-l detaliez într-un post viitor. sper.
ideea e că am început să mă calmez și, la cererea publicului, o să-ncerc să scriu mai des.

în altă ordine de idei, în seara asta am fost în silver church, la concertul alexandrinei. nu știu de ce, dar tot concertul am avut un gol în stomac și o stare ciudată. bine, știu de ce. dar nu vă spun.

Previous Older Entries