promovez cam mult dragostea, pentru o persoană care n-a mai rostit “te iubesc” de vreo 3 ani
vineri seara te invit la Paris. plecăm din București și aterizăm în JetSet la fix (la 20 fix) pentru o porție de pasiune cu program bine determinat.
Vezi, auzi, guști, simți, te bucuri:
20.00 Pentru minte și suflet
Pantomima și intro în atmosfera pariziană
Vizualuri eye catchy – Shobo Shobo desenează live folosind cea mai veche tehnică cunoscută: talentul.
20.30 Pentru ochi și spirit
Scurtmetraje despre dragoste în toate chipurile
23.30 Pentru urechi și starea de bine
Music session cu doi dintre cei mai în vogă DJ francezi: Debruit și DJ Volcan
Bar & food – all French
…încet și sigur
de soarele de-afară care m-a trezit ca un nesuferit dimineață. m-a întâmpinat cu-n zâmbet larg când am ieșit pe ușă și m-a condus până la metrou. și-apoi mi-a ținut de urât după ce mi-am terminat treaba. l-am răsplătit cu o plimbare. și-a fost fericit
de pantofii mei cu toc. pentru care am făcut două drumuri la magazin. și m-am bucurat ca un copil care primește acadele
de doi ochi albaștri. de femeie
de parfumul cumpărat spre a fi dăurit și păstrat cu nerușinare spre a fi folosit
și-n avans cu două săptămâni, mă-ndrăgostesc de veneția
deschid pagina asta în fiecare zi în încercarea de a scrie. încep o idee care apoi se pierde prin mulțimea de gânduri. s-au strâns prea multe lucruri despre care nu vorbesc. prea multe dezamăgiri, prea multe schimbări, prea multe sentimente ciudate. de câteva zile m-am tuns. gândindu-mă că asta-mi poate schimba un pic starea de număsimtbinenpieleamea pe care o am de la o vreme. am reușit. vreo…5-6 ore să zic. după care m-am umplut de nervi în timp ce mă uitam la pozele înainte și după. și-apoi mai e tipul ăsta. care mă gândeam că-mi va da peste cap viața. adică, stupid maxim din partea mea, dar fix asta îmi doream. să-mi întoarcă viața cu sus-n jos și să-mi dau pumni în cap că m-am îndrăgostit de un tip ca el. aveam nevoie de sentiment, doar atât. daaaaar…n-a fost să fie. nu simt nimic. sunt rece ca gheața și totuși nu-s moartă.
priveam bucureștiul înzăpezit din nou dintr-un taxi. m-aș fi gândit la noaptea care trecuse dacă nu eram prea preocupată să retrăiesc un alt moment.
ps: oare poți angaja pe cineva să te alinte în fiecare seară?
salut. eu sunt bobo și am vreo 8 luni, din câte-mi amintesc. am fost motan cuminte și mi-am făcut toate vaccinurile. sunt foarte jucăuș și deloc mofturos. bag pe toată lumea în seamă, nu contează dacă mă plac sau nu. chiar și pe diana, pe care am zgâriat-o de nenumărate ori când a venit în vizită.
îmi bag nasul peste tot și mai ales în șifonier, acolo unde-mi place să-mi petrec cam toată ziua. mănânc cât mi se dă. dar cu cât e mai mult, cu atât e mai bine. ideea e că eu m-am săturat de stăpâna asta a mea și vreau să plec de-acasă. se oferă cineva să mă ia?
aștept. și sper. sper să apară cât mai repede. să apară înainte să-mi explodeze capul prea plin de gânduri. n-am auzit cazuri, ce-i drept, dar aș putea fi prima.
o să-mi ia ceva să-i spun tot ce am de spus. parcă mă și văd gesticulând și făcând mutre ciudate, cum fac atunci când îmi vine să spun totul în același timp, fără punct și fără virgulă.
verva asta a dispărut odată cu el. a fost ca un doliu. “nu mai spun nimic, nimănui”. nu credeam că golul lăsat va fi atât de mare. și nu credeam că el va dispărea de tot. credeam că va rămâne undeva acolo doar pentru mine. că va rămâne omul căruia eu să-i spun mereu ce am pe suflet. și el să mă asculte. și să-i pese. și poate să-mi dea sfaturi. dar cel mai important, să mă asculte.
