adu-mi aminte să nu mă-ndrăgostesc

îmi spunea cineva

era amețită. mai amețită decât prevede legea. și era nervoasă, dezamăgită, obosită, plictisită și nedormită. era practic în, ceea ce se numește, o stare de rahat.

se uita în stânga. se uita în dreapta și-apoi și-n față. oriunde, numai să-și țină ochii departe. ochi care, la o adică, ar fi putut trăda.

paranteză. ochii trădează. pe bune! sunt cei mai mari trădători, dacă știi să-i privești din unghiul care trebuie. dar poate ar trebui să stau liniștită…bărbații nu știu. închidem paranteza.

mai întâi a dat vina pe amețeală. apoi și-a adus aminte de minciuni. era mai simplu să se mintă decât să accepte încă o dată c-a fost învinsă. s-accepte că simte din nou, în loc să fie indiferentă.

p.s: unde se iau lecții de indiferență?

Previous Next

4 Comments (+add yours?)

  1. Andrada
    Mar 29, 2010 @ 02:35:46

    E ceva putred in Aviatiei (sau cum naiba se numeste…) :D

  2. o picătură
    Mar 29, 2010 @ 07:36:12

    crezi? păi dacă-i așa poate ar trebui să mă mut…

  3. Andrada
    Mar 29, 2010 @ 16:27:31

    da-i bice! :D

  4. Dorin Stef
    Mar 31, 2010 @ 12:10:13

    fain site;
    (nimic profesional?)

Leave a Reply