gărgărițe pe pereți

eu și somnul avem o relația tare specială. e mereu surprinzător, uneori gelos și-ntotdeauna are grijă  să am parte de multă acțiune.

s-o luăm cu începutul. vine când te aștepți mai puțin. s-au dus vremurile când aveam insomnii, între timp ne-am împăcat și el mă vizitează în fiecare noapte. uneori chiar și ziua. pentru că știe el că-mi place mie să dorm ziua.

uneori îmi mai dă târcoale când sunt la muncă. sau la film sau la teatru sau la vreun concert sau mai știu eu pe unde. dar astea-s momente rare, de le număr pe degetele de la o mână. și am grijă să-l trimit la plimbare imediat, înainte să se instaleze comod. n-am adormit până acum în niciun loc care să merite amintit, dar nu e timpul pierdut.

ziceam gelos. de asta am mai povestit și cu altă ocazie, de-am băgat spaima-n oameni. ziceam acolo că nu prea pot să dorm cu oameni în pat și dădeam și-o soluție pentru viitor. la mișto, normal.

acțiune! ca-n filme, zău. urmăriri, intrigi, certuri, triunghiuri amoroase, tot ce vrei. de mă trezesc dimineața KO. și dragul de el, somnul adică, îmi trimite și tot felul de semnale. cum și la cine ar fi mai bine să mă gândesc. eu refuz, el tot insistă și-uite așa trec câteva nopți și pe mine m-apucă nebunia. ca acum.

eu nu vreau. el tot insistă.

Previous Next

Leave a Reply