apă de ploaie….

s-a născut într-un moment de singurătate, slăbiciune, nesiguranță. s-a născut din dorința de a-mi lua de pe suflet o povară. a evoluat și s-a transformat într-un loc care mi-a găzduit sentimentele, poveștile, mesajele.

apă de ploaie…

este despre mine. despre oamenii pe care-i cunosc. despre viață. despre locurile în care merg. despre frustrări. ale mele, ale tale, probabil ale oricui. despre acea parte din mine care stă ascunsă în viața de zi cu zi.

apă de ploaie…

este locul care m-a ajutat să-mi dau seama cine sunt. și nu exagerez.

o picătură…

sunt eu. port numele unei zeițe cu care am din ce în ce mai puține în comun. am 25 de ani – o vârstă pe care am decis să nu mi-o asum. e doar pe hârtie. vârsta mea adevărată oscilează. mi-am dorit, printre altele, să fiu tenismenă, avocată, translator, pierde-vară. am ajuns, fără să-mi dau seama, în presă – un domeniu cu care mă iau la trântă în fiecare zi, dar nu știu cum se face că numai el câștigă.

o picătură…

e veșnic îndrăgostită. de cele mai multe ori doar de ideea de a fi îndrăgostită. deși s-ar zice că-i realistă, visează uneori cu ochii deschiși și vrea prea mult de la viață, de la oameni. nu-i place să fie în centrul atenției, dar urăște să fie ignorată. dacă s-ar putea, și-ar petrece viața….zâmbind.