salut. eu sunt bobo și am vreo 8 luni, din câte-mi amintesc. am fost motan cuminte și mi-am făcut toate vaccinurile. sunt foarte jucăuș și deloc mofturos. bag pe toată lumea în seamă, nu contează dacă mă plac sau nu. chiar și pe diana, pe care am zgâriat-o de nenumărate ori când a venit în vizită.
îmi bag nasul peste tot și mai ales în șifonier, acolo unde-mi place să-mi petrec cam toată ziua. mănânc cât mi se dă. dar cu cât e mai mult, cu atât e mai bine. ideea e că eu m-am săturat de stăpâna asta a mea și vreau să plec de-acasă. se oferă cineva să mă ia?
aștept. și sper. sper să apară cât mai repede. să apară înainte să-mi explodeze capul prea plin de gânduri. n-am auzit cazuri, ce-i drept, dar aș putea fi prima.
o să-mi ia ceva să-i spun tot ce am de spus. parcă mă și văd gesticulând și făcând mutre ciudate, cum fac atunci când îmi vine să spun totul în același timp, fără punct și fără virgulă.
verva asta a dispărut odată cu el. a fost ca un doliu. “nu mai spun nimic, nimănui”. nu credeam că golul lăsat va fi atât de mare. și nu credeam că el va dispărea de tot. credeam că va rămâne undeva acolo doar pentru mine. că va rămâne omul căruia eu să-i spun mereu ce am pe suflet. și el să mă asculte. și să-i pese. și poate să-mi dea sfaturi. dar cel mai important, să mă asculte.
de ce nu scriu mai des?
că-mi lipsește disciplina. trăiesc un fel de haos intelectual. dorința de a scrie există, problema stă undeva în interior.
și pentru că nu mai există oameni care să mă inspire. sunt plictisită și caut ceva nou. un mediu nou, oameni noi. altceva.
de ce sunt atât de mulți idioți în țara asta?
ca să învăț eu să fiu mai tolerantă. și voi la fel.
de ce bărbații nu dăruiesc (mai des) flori?
azi m-a lovit curiozitatea și am întrebat oamenii pe mess când au primit/dăruit flori. în mare parte au primit/dăruit cu o ocazie anume. sunt atât de rare momentele în care un bărbat să fac un astfel de gest fără NICIUN motiv. trist!
de ce nu-mi primesc salariul?
hmm…poate nu-l merit. don’t know. dar mă întreb…zilnic.
de ce nu reușesc să fac blogul ăsta să meargă și pe IE?
habar n-am. doar blogway știe, iar eu mi-am pierdut răbdarea să mai caut o soluție.
tu de ce citești postul ăsta?
astăzi, cea mai mică și mai aiurită dintre zuze a împlinit 23 de ani. așa c-am dat-o la ziar. pentru că noi, celelalte zuze, o iubim mult.
pot să mă transform în prințesă? sau suntem prea multe?
*chance
389 000 de gânduri. toate vin în acelați timp. gândesc prea mult și nici nu știu cum ar fi fost mai bine. așa sau deloc.
mă irită prea multă lume, prea multe situații. sunt încordată. nici măcar atunci când dorm nu-s relaxată. și asta n-are legătură cu nimic. un singur lucru/sentiment mă poate relaxa. și ăla e absent.
mă schimb. mă transform în cineva care nu sunt, doar pentru că am obosit să mai fiu la fel.(pff cred și eu că mă schimb. de vreo lună îmi doresc pantofi cu toc cât mai înalt și pierd ore în șir pe site-uri cu haine. haine care nu-s tricouri, adică)
nu știu ce vreau și de la cine.
Audio clip: Adobe Flash Player (cel putin versiunea 9) este necesara pentru a asculta acest fisier. Descarca cea mai noua versiune aici. De asemenea, trebuie ca JavaScript sa fie functional in acest browser.
(melodia de vineri a lui nenea)
încerc să schimb tema și caut una cât mai simplă. numai că niciuna nu mă vrea pe mine. și nici pe voi. ca atare, cine întâlnește probleme de orice fel să țipe cât îl țin plămânii, că de aici de la mine totul se vede minunat.
later edit: mdeaa. blogul ăsta m-a făcut cu capul așa că o să revin la vechea temă până-mi fac curaj să caut una care să fie ok.
îmi bag nasul peste tot și mai ales în șifonier, acolo unde-mi place să-mi petrec cam toată ziua. mănânc cât mi se dă. dar cu cât e mai mult, cu atât e mai bine. ideea e că eu m-am săturat de stăpâna asta a mea și vreau să plec de-acasă. se oferă cineva să mă ia?