09 Iul 2010 No Comments
in muzica
de fiecare dată mă întorc melancolică de la concertele alexandrinei. melodiile ei mă trimit inevitabil într-o anume perioadă. și la fiecare concert retrăiesc conversațiile, privirile și gesturile de atunci. daaar…sper că-n toamnă va scoate un album nou și-atunci poate mă voi întoarce cu altă stare de la concerte.
în seara asta am descoperit melodia de mai sus. din nefericire, asta e singura varianta pe care am găsit-o și se aude cam prost.
08 Iul 2010 No Comments
in diverse
vara asta a fost plănuită în mii și mii de feluri. încă de când ningea cu fulgi mari și enervanți, vorbeam de mare. mare în sus, mare în jos. “e musai să mergem la mare. cel puțin o dată la două săptămâni”, spuneam eu atunci căci programul nu-mi permitea mai des. la bani nici nu mă gândeam. am ajuns o dată, de 1 mai. și-atunci a fost cu cântec.
prin mai am început să mă gândesc și la concediu. două săptămâni pline. când vreau eu. visam la portugalia, la coasta de azur, la croația. petreceam ore întregi pe site-urile companiilor low cost, pe booking și cine știe pe unde. o plăcere!
nimic nu se lega! nimeni nu se putea hotărî. nimeni nu zicea: “hai acolo. punct”. nu, doar ne învârteam ca amețitele între locații care mai de care mai atrăgătoare. azi plecam cu avionul în portugalia. mâine cu mașina în croația. poimâine ne mulțumeam cu o grecie. cu sau fără avion.
vine iunie. și-ntr-o noapte agitată, la munte, îmi sună telefonul. “hai în croația!” rămân un pic încurcată și-apoi arunc un “hai”. mai aveam un pic și-mi făceam și bagajul încă de pe atunci, deși plecarea era în trei săptămâni. dar ce conta, cineva avea în sfârșit un plan. nu conta nici că din grup cunoșteam doar doi oameni și nici pe ei prea bine, spre deloc. eu plecam.
luni, după weekendul acela, se dărâmă totul. primesc vestea. a doua zi merg la discuții. batem palma, iar planurile mele se anulează unul câte unul. adio croația, adio mare la două săptămâni (din cauză de bani), adio planuri.
a mai rămas în picioare plecarea la istanbul, la U2. stabilită încă din decembrie. nu știu pentru cât timp, dar deocamdată stă-n picioare.
nu regret. nimic. nicio secundă. mi-am dorit o schimbare și ea a venit. aș fi stupidă să regret c-am primit ce-mi doream. dar e un an surprinzător. azi se-ntâmplă ceva. mâine totul e pe dos. poate de zece ori mai bine sau poate doar de două.
și anul încă nu s-a terminat. și nici vara.
06 Iul 2010 1 Comment
in diverse
mi se pare mie sau toată lumea s-a-ndrăgostit? mi se pare mie sau postul de radio pe care-l ascult difuzează numai muzică mega-optimistă? mi se pare mie sau lumea zâmbește mai des? mi se pare mie sau vara asta e plină de concerte frumoase? apropo de asta, aseară am avut parte de un concert placebo. numai și numai pentru mine. în somn.
mi se pare mie sau bucureștiul e plin de bebeluși? sunt peeeeste tot.
mi se pare mie sau plouă cam des? și de dacă, e ca și cum mi-aș spăla mașina zilnic. deși tot cea mai murdară din parcare rămâne.
ciudat că-n vremuri d-astea, eu văd lumea-n roz. și nu, n-am luat nimic.
p.s: mi se pare mie sau chiar nu aveți nicio veste proastă să-mi dați? 
02 Iul 2010 No Comments
in diverse
într-o zi cu soare, bicicleta mea a fugit de acasă. și uite pe unde s-a plimbat zuza.
nici până azi nu s-a întors acasă, dar acum că e vedetă nu mai are timp de mine. probabil o să se întoarcă pe 17 iulie, obosită moartă de dat atâtea autografe, și o să mergem împreună în parcul Izvor. că trebuie să sărbătorim un an de când ne-am cunoscut.
RSS